Ozonoterapie

Terapie oxidativă, ozonoterapia mai este denumită și terapia cu ozon.

Tipurile de ozonoterapie pe care le efectuam sunt: autohemoterapie majora/minora, cura cu apa ozonizata, injectie intramusculara/intraarticulara/ periatriculara cu ozon, injectie subcanata cu ozon.

Pentru a initia tratamentul cu ozon este nevoie mai intai de consultatia medicului care va efectua procedurile.

 

Ozonul este utilizat în tratamentul următoarelor afecțiuni:

  • Afectiuni ale tendoanelor si ligamentelor,
  • Afecțiuni circulatorii (hipertensiune arterială, circulație de citară, artrite, cardiopatii),
  • Afecțiuni dermatologice (acnee, arsuri, furuncule, herpes, psoriazis, dermatite etc.)
  • Alergii,
  • Boala Crohn,
  • Boala Lyme,
  • Boli autoimune
  • Cancer
  • Candidoze
  • Cistite
  • Colite
  • Demență senilă
  • Diabet
  • Dislipemii
  • Fibromialgie
  • Hepatite cronice
  • Hernii de disc
  • Infecții cronice
  • Infecții vaginale
  • Insomnii
  • Lombosciatică
  • Maladia Alzheimer
  • Migrene
  • Oboseală cronică
  • Osteoartrită
  • Poliartrită reumatoidă
  • Sinuzite cronice
  • Traumatisme (fracturi, entorse, rupturi musculare)
  • Ulcere
  • Zona zoster

Câteva din benefciile terapiei cu ozon explicate prin prisma mecanismelor de acțiune ale ozonului și metaboliților săi o dată ajunși în organism:

  • Distrugerea bacteriilor, virusurilor, fungilor, protozoarelor. 
    Stimularea metabolismului bazal. 
  • Formarea de peroxizi. 
  • Îmbunătățirea circulației sangvine. 
  • Oxidarea plăcilor arteriale. 
  • Activarea sistemului imunitar. 
  • Influența în infecții cronice. 
  • Influența în tulburări autoimune. 
  • Efectarea acțiunii medicamentelor. 
  • Ozonoterapia poate aplicată cu succes în tratamentul oricărui sindrom dureros.
  • Efect antitumoral. 

Ozonoterapia reprezintă o metodă caracterizată de lipsa, aproape în totalitate, a efectelor adverse, fiind folosită complementar tratamentelor medicale standardizate. Anterior începerii tratamentului trebuie realizate analizele de bază ale sângelui, precum cele de coagulare.

Ozonoterapia este contraindicata persoanelor cu favism (un deficit al unei fracțiuni a glucozei), hipertiroidienilor, femeilor însărcinate și pacienților cu hipertensiune esențială.

Ozonul medical este obținut cu ajutorul unui dispozitiv medical în care impulsuri electrice desfac oxigenul în atomi, cu formarea unui amestec de ozon și oxigen, în concentrația dorită. Se folosesc un generator medicale standardizat, ce produce ozon cu ajutorul oxigenului medicinal.  Ozonoterapia este realizată doar de către personal medical specializat.

Autohemoterapia majoră este una din cele mai utilizate și mai efciente metode de administrare a ozonului. Procesul implică prelevarea, în recipiente sterile speciale, a 50 – 150 mL sânge din vena cubitală a pacientului. O dată colectat, ozonul este injectat în recipient și amestecat cu sângele, agitându-se ușor. Apoi sângele ozonat este reperfuzat pacientului, întreaga procedură durând aproximativ 30 – 40 de minute.

Alte proceduri utilizate în ozonoterapie sunt: autohemoterapia minoră (cu ozonarea a 10 – 15 mL sânge, urmată de reinjectare intramusculară), infiltratii intravaginale si rectale, infiltrații cutanate, infiltrații intraarticulare, administrare topică a uleiului sau apei ozonate. Terapia este alcătuită din 10-15 sesiuni, în funcție de patologie, putându-se repeta de 2 sau 3 ori (20-30 sesiuni).

Terapia cu ozon, sau ozonoterapia, reprezintă o formă de tratament utilizată de mai bine de un secol, în vederea creșterii gradului de oxigenare a țesuturilor. Principalele efecte ale terapiei sunt cele de ameliorare a metabolismului, detoxifiere, stimulare a funcției imunitare și a mecanismelor reparatorii din organism.

Ozonul a fost descoperit în 1840 de către chimistul german Christian Friedrich Schonbein. De peste 150 de ani, în toată lumea ozonul este folosit în scop curativ și paliativ. În anul 1904, serviciul public de sănătate din SUA a aprobat publicarea unui manual de utilizare a apei și uleiului de măsline ozonate. În 1930, Journal of The American Medical Association a publicat un articol intitulat ”Utilizarea terapeutică a oxigenului în tromboza coronariană”. În 1931, medicul german Otto Warburg câștigă premiul Nobel pentru descoperirile sale în oncologie: demonstrează că apariția cancerului este condiționată aproape în totalitate de lipsa oxigenării adecvate a celulelor. Mai exact, scăderea cu 60% a aportului de oxigen determină apariția primelor celule canceroase. Acest lucru are loc prin acumularea de substanțe toxice înăuntrul și în jurul celulei, acumulare ce blochează și deteriorează procesele de respirație celulară. Cercetările inițiale ale dr. Warburg au fost confirmate
de-a lungul timpului, demonstrându-se că deficitul și acumularea ulterioară de toxine reprezintă cauza principală a bolilor degenerative, inclusiv a cancerului.

În literatura medicală din Germania, în ultimii 5 ani, au fost înregistrate peste 3000 de referințe, a câtorva milioane de aplicații, ce arată eficiența și siguranța administrării ozonului la pacienții diagnosticați cu diferite maladii. Asociația Internațională a Ozonului, împreună cu producătorii de tehnică medicală utilizată în ozonoterapie, raportează că, doar în Europa, există peste 7000 de medici care, de mai bine de 40 de ani, folosesc această formă de terapie.

Cadre medicale care oferă acest serviciu:

P

R

O

G

R

A

M

Ă

R

I